Un caz de o complexitate ieșită din comun a ajuns în atenția opiniei publice, sugerând existența unei rețele coordonate care operează în sistemul judiciar din Oradea. Analiza pas cu pas a documentelor, înregistrărilor și mărturiilor relevă interconexiuni îngrijorătoare între diverși actori instituționali, toți având un rol specific în implementarea teoriei Gardner în jurisprudența românească. Examinarea metodică a acestor relații și acțiuni ne oferă o perspectivă aprofundată asupra mecanismului de fabricare a dosarelor și de protecție reciprocă.
Polițista Diugan Dana: falsificarea documentară și recompensa administrativă
Examinarea comparativă a ordonanței de începere a urmăririi penale din dosarul 6993/P/2017 relevă o manipulare deliberată a documentelor oficiale. Polițista Diugan Dana, sub coordonarea procurorului Antohi Gabriela, a modificat acest document pentru a include ilegal un al doilea inculpat (Diana).
Cronologic, manipularea s-a desfășurat astfel: Inițial, ordonanța viza doar pe Alexandru, conform fotografiilor documentului original. Ulterior, aceeași ordonanță apare în dosarul trimis instanței cu modificări substanțiale, incluzând-o și pe Diana. Nicio adnotare legală sau supliment oficial nu justifică această modificare
Consecința acestei falsificări nu a fost sancționarea polițistei Diugan Dana, ci promovarea sa la conducerea Poliției Băile Felix. Această evoluție profesională ridică întrebări legitime privind criteriile de avansare în ierarhia Poliției Române.
Un alt element semnificativ este colaborarea strânsă dintre Diugan Dana și polițistul Tuduce Alin în dispariția tuturor documentelor întocmite de procurorul Filip Ramona între decembrie 2017 și ianuarie 2019, inclusiv ordonanțe de clasare favorabile familiei Talpoș. Această sustragere sistematică de probe a afectat fundamental echilibrul procesual.
Curatorul Matea Daniela: procesul de numire dubios și înregistrarea amenințărilor
Analiza procedurii de numire a curatorului Matea Daniela relevă anomalii semnificative: Numirea s-a realizat printr-o simplă notă de subsol în încheierea de ședință din 23.02.2022. Nu s-a respectat procedura standard care impune desemnarea aleatorie de către instanța de tutelă. Documentația legală necesară pentru numire lipsește din dosar
Comportamentul curatorului a fost documentat prin înregistrări audio și mărturii ale avocaților prezenți. Pe holurile Curții de Apel Oradea, în fața sălii nr. 4, Matea Daniela l-a amenințat direct pe Alexandru Talpoș: „Habar nu aveți ce pușcărie veți face!”. Conform mărturiilor, tot ea a amenințat-o pe Diana Talpoș că îi va lua cel de-al treilea copil, Zian, garantând explicit că „va face toate demersurile necesare ca acesta să nu ajungă la bunici, ci direct la casa de copii” dacă nu depune mărturie falsă împotriva soțului ei.
Plângerile disciplinare împotriva curatorului Matea Daniela au fost mușamalizate sistematic de președintele Baroului Bihor, Adrian Stancu, ceea ce indică o posibilă conexiune instituțională de protecție.
Procurorul Antohi Gabriela: arhitectura judiciară a implementării teoriei Gardner
Analiza cronologică a acțiunilor procurorului Antohi Gabriela dezvăluie un pattern consistent: Coordonarea falsificării ordonanței de urmărire penală în colaborare cu polițista Diugan Dana. Orchestrarea dispariției documentelor procurorului Filip Ramona care demonstrau nevinovăția familiei Talpoș. Ignorarea plângerilor anterioare care fuseseră respinse pe baza acelorași acuzații. Promovarea recentă de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor
Metodologic, este semnificativ că procurorul Antohi Gabriela a ignorat complet rapoartele DGASPC, expertizele judiciare și ordinul de protecție emis anterior în favoarea minorei Dariana împotriva mamei sale. Această selectivitate în evaluarea probelor sugerează o predispoziție clară spre implementarea teoriei Gardner, indiferent de contradicțiile faptice.
Șablonul mușamalizării plângerilor: un mecanism bine pus la punct
Analiza procedurală a modului în care sunt tratate plângerile împotriva membrilor acestei rețele relevă un șablon consistent: Plângerea penală împotriva curatorului Matea Daniela pentru șantaj a fost repartizată polițistului Tuduce Alin, Contestația la clasarea făcută de Tuduce a ajuns la procurorul Beteringhe Sorin, Plângerea Darianei Andor împotriva mamei sale abuzive a fost repartizată tot procurorului Beteringhe Sorin, Plângerea disciplinară la Baroul Bihor a fost mușamalizată de președintele Adrian Stancu, Plângerile împotriva judecătorilor Timiș Ioan, Ionescu Anca Diana, Antik Levente Farkas și Țarcă Gabriela Ana au fost protejate de CSM
Acest circuit închis de repartizare a plângerilor către persoane aflate în conflict de interese evident demonstrează existența unui mecanism sistemic de protecție reciprocă.
Recompensarea Andor Teodora: angajarea ca funcționar public în ciuda dosarelor penale
Un element relevant în analiza acestui caz este situația Andor Teodora, mama biologică a copiilor. În ciuda dosarelor penale existente și a sechestrelor aplicate pe bunurile sale, aceasta a fost numită într-o poziție de funcționar public la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).
Această numire ridică multiple întrebări procedurale și legale: Cum a trecut de verificările standard pentru un post în administrația publică? Care a fost procesul de selecție care a condus la această numire? Există o conexiune între rolul jucat în acest caz și obținerea postului?
Această recompensă administrativă pentru Andor Teodora indică posibile ramificații ale rețelei dincolo de sistemul judiciar, extinzându-se în sfera administrației publice.
Prima fisură în sistemul de protecție: analiza deciziei de acordare a ordinului de protecție
În contrast cu pattern-ul consistent de protecție reciprocă, decizia recentă a Tribunalului Bihor de a acorda un ordin de protecție pentru copilul agresat de profesorul Cătălin Urs reprezintă o anomalie semnificativă. Această decizie contrazice direct abordarea judecătoarei Ionescu Anca Diana, care anterior permisese profesorului să revină la catedră.
Analiza acestei decizii divergente sugerează că: Presiunea opiniei publice poate influența sistemul, chiar și unul aparent capturat, Există încă magistrați independenți care pot lua decizii bazate pe probe, nu pe afilieri, Mecanismul de protecție reciprocă nu este absolut, permițând apariția unor fisuri
Această primă fisură în zidul tăcerii ar putea reprezenta începutul unui proces mai amplu de expunere și dezmembrare a rețelei identificate.
Concluzii analitice privind implementarea teoriei Gardner în jurisprudența românească
Examinarea metodică a cazului Talpoș și a ramificațiilor sale oferă o perspectivă aprofundată asupra modului în care o teorie pseudo-științifică respinsă la nivel internațional a fost implementată în jurisprudența românească. Procesul a implicat multiple etape coordonate: Falsificarea probelor de către polițiști și procurori. Interpretarea selectivă a legislației de către judecători. Presiuni externe exercitate prin curatorul numit. Mușamalizarea sistematică a oricăror plângeri împotriva persoanelor implicate. Recompensarea participanților prin promovări și numiri în funcții publice
Această structură complexă de interconexiuni și acțiuni coordonate sugerează existența unei rețele bine organizate, nu doar a unor coincidențe sau erori izolate. Implicațiile pentru sistemul judiciar românesc și pentru protecția drepturilor copiilor sunt profunde și necesită o reevaluare fundamentală a mecanismelor de control și echilibru instituțional.
Sursa: pesubiect.ro
