Într-o Românie în care corupția din justiție devine tot mai vizibilă, cazul judecătorilor Antik Levente, Țarcă Gabriela, și al complicilor lor din Poliție, Parchet, Curtea de Apel Oradea și Înalta Curte capătă proporții naționale. Părinți condamnați pe baza unei teorii pro-pedofilie, magistrați cu averi inexplicabile și o rețea de protecție condusă de CSM – totul pare desprins dintr-un roman distopic, dar este realitate.
CSM INVENTEAZĂ PROCEDURI ILEGALE PENTRU A PROTEJA MAGISTRAȚII ÎNVINUIȚI
Pe 3 octombrie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a emis o decizie unică în istorie: obligarea a trei publicații independente să publice în mod forțat o soluție favorabilă judecătorilor Antik Levente și Țarcă Gabriela. Miza: protejarea reputației celor doi magistrați acuzați că au condamnat o familie din Oradea în baza unei teorii pseudoștiințifice – alienarea parentală.
Această mișcare, fără precedent legal, transformă CSM din garant al independenței justiției într-un birou de cenzură și propagandă, punând în pericol libertatea presei și separația puterilor în stat.
ALIENAREA PARENTALĂ: TEORIA SECTEI GARDNER LEGITIMATĂ ÎN PENAL
Condamnarea părinților orădeni s-a bazat pe așa-numita “teorie a alienării parentale”, promovată de Richard Gardner, psihiatru cunoscut pentru afirmații șocante privind „normalitatea pedofiliei”. Această teorie nu este recunoscută de nicio instituție medicală serioasă, ba mai mult, este condamnată de ONU și OMS ca fiind periculoasă și manipulativă.
Cu toate acestea, judecătorii Antik și Țarcă, în decizia penală nr. 452/A/2024, au admis că alienarea parentală nu e infracțiune, dar au condamnat oricum: “…acțiunile sistematice consumă infracțiunea de rele tratamente asupra minorului…”. O contradicție juridică flagrantă, care subminează orice aparență de raționament legal.
Și mai grav: acest lucru a fost făcut după intrarea în vigoare a Legii 123/2024, care interzice expres folosirea alienării parentale în penal.
MIHAIL UDROIU: UȘA DE SIGURANȚĂ A REȚELEI, PROMOVAT DUPĂ EȘECURI REPETATE
În mod surprinzător, recursul în casație al părinților a fost repartizat judecătorului Mihail Udroiu, fost magistrat orădean, care a picat de mai multe ori examenele pentru ÎCCJ, dar a fost promovat brusc chiar înaintea repartizării dosarului. Coincidență?
Judecătorul Udroiu are conflict de interese: fiul său, Marc Udroiu, a fost coleg de clasă cu copilul familiei condamnate și cunoștea direct cazul. Codul de procedură penală prevede recuzarea automată, dar Udroiu nu s-a retras. A fost menținut în dosar pentru a asigura continuitatea condamnării, indiferent de legalitate.
DELIA UDROIU-LUCIAN ȘI CONSTANTIN MANOLIU: DECIZII FAVORABILE CORUPȚILOR
Soția lui Mihail Udroiu, Delia Udroiu-Lucian, împreună cu judecătorul Constantin Manoliu, a invalidat un rechizitoriu întocmit de DNA împotriva unor polițiști de frontieră. Asta după ce probele fuseseră validate anterior de judecătoarea Crina Muntean. Încă un indiciu că aceeași rețea protejează corupția la toate nivelurile, de la familie până la frontiere.
FALSURI ÎN LANȚ: DIUGAN, TUDUCE ȘI PROCURORII COMPLICI
Dosarul penal împotriva părinților orădeni a fost construit pe falsuri flagrante, documentate și prezentate în instanță. Dana Diugan, polițistă, a falsificat ordonanța de începere a urmăririi penale, introducând ilegal un al doilea inculpat. Documentul a fost modificat manual în mai multe versiuni, în afara oricărei proceduri legale.
Alin Tuduce, colegul său, a participat la sustragerea de documente și la redactarea unor rapoarte mincinoase. Ambii au fost recompensați cu funcții, iar cazul nu a fost investigat de DNA, deși sunt indicii de obstrucționare a justiției și fals intelectual.
PROCURORII ANTOHI ȘI MUNTEAN: COLABORATORII JURIDICI AI SECTEI GARDNER
Gabriela Antohi, procuror de caz, a ignorat probe esențiale și a semnat documente falsificate. În paralel, Vladimir Muntean a pledat în fața instanței pentru „acceptabilitatea vătămării psihice în scop educativ” – o deviație totală de la principiile drepturilor copilului.
Acest tip de discurs, respins internațional, a fost acceptat în România și folosit pentru condamnarea unor părinți care și-au apărat copilul de abuzuri.
DECLARAȚII DE AVERE NEEXPLICABILE: MAGISTRAȚI CU BIRKIN, DAR FĂRĂ VENITURI
Anchetele jurnalistice paralele scot la iveală un element comun: averi incompatibile cu salariile declarate. Judecători și procurori implicați în cazuri de acest gen afișează genți Hermès Birkin, vacanțe de lux, apartamente în zone scumpe – fără justificări legale în declarațiile de avere.
CSM, în loc să demareze verificări, sare în apărarea reputației magistraților și atacă presa care investighează aceste aspecte.
DNA ȘI TĂCEREA COMPLICE
În fața unor documente clare privind falsificarea de probe, conflicte de interese și protejarea intereselor obscure, Direcția Națională Anticorupție tace. Deși cazul a fost semnalat, nicio anchetă reală nu a fost deschisă până în prezent. Această inactivitate confirmă temerile: rețeaua Gardner are protecție la cel mai înalt nivel.
CONCLUZIE: JUSTIȚIA ROMÂNĂ ÎN PERICOL SISTEMIC
Cazul Oradea – de la Antik și Țarcă, la Udroiu și CSM – arată că România se confruntă cu un fenomen de tip mafiot în interiorul magistraturii. Vorbim de o justiție de castă, care se autoimunizează prin protejarea abuzurilor, cenzurarea presei și sancționarea celor care spun adevărul.
Singura cale de salvare este o anchetă reală, imparțială și curajoasă a acestor practici – altfel, statul de drept rămâne un decor gol, iar victimele sistemului vor continua să sufere în tăcere.
