România, exclusă de la masa negocierilor internaționale: o realitate geopolitică dureroasă
Absența României de la negocierile internaționale privind Ucraina a stârnit numeroase întrebări și îngrijorări. Analistul Miron Mitrea a explicat că această situație reflectă statutul periferic al țării noastre în contextul geopolitic actual. Lipsa unei puteri militare semnificative și a unei voci ferme în politica internațională sunt principalele motive pentru care România nu este invitată la astfel de discuții cruciale.
Mitrea a subliniat că, în ciuda ajutoarelor oferite Ucrainei, România nu joacă un rol proeminent în marile decizii globale. În opinia sa, întâlnirile liderilor europeni au devenit mai degrabă o încercare de a contracara influența președintelui american Donald Trump, decât o platformă pentru soluționarea problemelor reale. Totuși, el consideră că această situație nu ar trebui să fie percepută ca o tragedie, ci mai degrabă ca o consecință a poziției slabe a Europei în fața unei Americi tot mai tranzacționale.
Donald Trump și politica tranzacțională: un joc de interese
Stilul de negociere al lui Donald Trump, descris de Mitrea ca fiind „extrem de tranzacțional”, a complicat relațiile internaționale. Fiecare decizie luată de administrația Trump pare să urmărească un beneficiu direct pentru Statele Unite, ceea ce pune Europa într-o poziție dificilă. Dependența excesivă de protecția militară americană a slăbit capacitatea de acțiune independentă a Uniunii Europene, iar acum liderii europeni sunt nevoiți să se adapteze unei realități în care ajutoarele nu mai sunt oferite „gratis”.
Mitrea a oferit exemple concrete ale politicii tranzacționale a lui Trump, precum renegocierea contractelor privind Canalul Panama sau impunerea de taxe asupra Canadei și Mexicului. Aceste acțiuni demonstrează că administrația americană prioritizează câștigurile economice și strategice, fără a ține cont de sensibilitățile diplomatice tradiționale.
Europa, între slăbiciune și speranță
Analiza lui Mitrea evidențiază o Europă condusă de lideri slabi, incapabili să facă față presiunilor externe. Excepțiile, precum Giorgia Meloni în Italia, sunt rare, iar multe țări europene se confruntă cu instabilitate politică și lipsa unor guverne funcționale. În acest context, România, fără o strategie clară de apărare și fără o politică externă fermă, rămâne pe marginea marilor decizii internaționale.
Totuși, Mitrea consideră că există o oportunitate pentru Europa de a-și redefini politica de apărare și de a-și consolida industria militară. Franța și Polonia sunt exemple de țări care au început să investească în acest domeniu, dar eforturile lor sunt insuficiente pentru a compensa dependența de SUA. O politică comună europeană în domeniul apărării ar putea reprezenta un pas înainte, dar până acum inițiativele în acest sens au fost limitate.
România, între umilință și necesitatea unei schimbări
Faptul că România nu a fost invitată la summitul de la Paris, convocat de Emmanuel Macron, este perceput de mulți ca o umilință. Mitrea a explicat că această excludere reflectă lipsa de influență a țării noastre în politica internațională. România nu a reușit să adopte o poziție fermă în ceea ce privește apărarea europeană și, ca urmare, nu este considerată un partener strategic important.
În opinia sa, politica internațională este un joc al puterii, iar România, nefiind o putere militară sau economică, nu poate să-și impună punctele de vedere. Pentru a schimba această situație, țara noastră ar trebui să adopte o atitudine mai fermă și să investească în capacitățile sale de apărare, astfel încât să devină un actor relevant pe scena internațională.
Concluzii implicite: o Europă în derivă și o Românie marginalizată
Analiza lui Miron Mitrea scoate la iveală o serie de probleme structurale ale Uniunii Europene și ale României. Dependența de SUA, lipsa unor lideri puternici și incapacitatea de a adopta politici comune în domenii esențiale, precum apărarea, au slăbit poziția Europei în fața marilor puteri globale. În acest context, România, cu o politică externă ezitantă și o influență redusă, rămâne pe marginea marilor decizii internaționale.
Deși situația actuală este descurajantă, există oportunități pentru schimbare. Investițiile în apărare, adoptarea unei politici externe mai ferme și implicarea activă în inițiativele europene ar putea ajuta România să-și îmbunătățească poziția pe scena globală. Totuși, aceste schimbări necesită voință politică și o strategie clară, lucruri care până acum au lipsit.
