ÎPS Teodosie și controversa moliftelor: o provocare la adresa autorității Patriarhiei
Într-un nou episod care a captat atenția publicului, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat o slujbă de „alungare a demonilor”, ignorând interdicțiile clare impuse de Patriarhia Română. Acest act, documentat într-un videoclip publicat de Arhiepiscopia Tomisului, scoate la lumină o practică ce continuă să alimenteze tensiunile dintre acesta și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, rugăciuni de exorcizare cu o tradiție profundă în liturghia ortodoxă, sunt reglementate strict de BOR. Decizia Sinodului din 2011 limitează utilizarea acestor rugăciuni la anumite condiții, pentru a preveni abuzurile și interpretările greșite. Cu toate acestea, ÎPS Teodosie persistă în a le rosti, sfidând autoritatea Patriarhiei și regulile stabilite.
Deciziile Sinodului și încălcările repetate
Hotărârea Sinodului din 2011 prevede că moliftele pot fi citite doar în zile de post, în cazuri individuale și în contextul Tainei Sfântului Maslu, cu respectarea unor condiții stricte. Această măsură a fost adoptată pentru a proteja unitatea liturgică și autenticitatea credinței. În ciuda acestor reglementări, ÎPS Teodosie a continuat să le citească în mod repetat, susținând că are binecuvântarea unor ierarhi trecuți pentru a-și justifica acțiunile.
În noiembrie 2024, Arhiepiscopul Tomisului a declarat că rostește moliftele de mai multe ori pe săptămână, inclusiv în afara contextelor permise. Această atitudine a determinat Sinodul să-i interzică participarea la Sfânta Liturghie în alte eparhii, până la conformarea cu regulile bisericești. Totuși, ÎPS Teodosie a continuat să ignore aceste sancțiuni, amplificând conflictul cu Patriarhia.
Un conflict deschis între BOR și Arhiepiscopul Tomisului
Acțiunile ÎPS Teodosie au generat un conflict deschis cu Patriarhia Română, accentuat de refuzul său de a respecta deciziile Sinodului. Patriarhul Daniel și alți ierarhi au exprimat dezaprobarea față de aceste încălcări, subliniind importanța unității liturgice și a respectării regulilor canonice. Cu toate acestea, Arhiepiscopul Tomisului își justifică acțiunile printr-o interpretare personală a binecuvântărilor primite și prin convingerea că aceste rugăciuni sunt un „dar de la Dumnezeu” pentru credincioși.
Declarațiile sale, precum „nu mă supăr că ei se supără pe mine că le citesc”, reflectă o atitudine sfidătoare față de autoritatea bisericească. Această poziție a generat îngrijorări în rândul ierarhilor BOR, care văd în acțiunile sale o amenințare la adresa disciplinei și unității bisericii.
Implicațiile etice și legale ale acțiunilor ÎPS Teodosie
Persistența în încălcarea regulilor Patriarhiei ridică întrebări serioase despre respectarea autorității ecleziastice și despre responsabilitatea unui ierarh față de unitatea bisericii. Acțiunile ÎPS Teodosie nu doar că subminează deciziile Sinodului, dar creează și un precedent periculos pentru alți clerici. În lipsa unor măsuri ferme, astfel de practici riscă să destabilizeze ordinea canonică și să afecteze încrederea credincioșilor în instituția bisericii.
Într-un moment în care BOR încearcă să mențină o imagine de unitate și rigoare, gesturile Arhiepiscopului Tomisului reprezintă o provocare directă la adresa autorității și integrității instituționale. Persistența acestor practici, în ciuda avertismentelor repetate, sugerează o tendință de a prioritiza interesele personale în detrimentul binelui comun.
Perspective și concluzii
Conflictul dintre ÎPS Teodosie și Patriarhia Română scoate la iveală tensiunile interne din cadrul BOR și dificultățile legate de aplicarea uniformă a regulilor canonice. Într-o perioadă în care credibilitatea instituțiilor religioase este deja pusă la încercare, astfel de incidente nu fac decât să amplifice percepția publică negativă.
Rămâne de văzut cum va gestiona BOR această situație delicată și dacă ÎPS Teodosie va fi dispus să respecte regulile stabilite. Până atunci, acest episod rămâne un exemplu elocvent al provocărilor întâmpinate în menținerea disciplinei și unității în cadrul unei instituții cu o istorie și o tradiție complexe.