STAREA DEMOCRAȚIEI 2025 | STATUL DE DREPT ÎN ROMÂNIA SE AFLĂ ÎNTR-O „PERIOADĂ DE CRIZĂ PROFUNDĂ”
Anul 2025 a fost marcat de o evaluare severă asupra stării democrației din România, conform raportului lansat de Coaliția „ONG-uri pentru Cetățean”. Acest document, realizat prin colaborarea dintre Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe), Centrul pentru Inovare Publică și ActiveWatch, evidențiază dificultățile cu care s-au confruntat instituțiile democratice în contextul anulării alegerilor prezidențiale din 2024, un fapt fără precedent care a lăsat o amprentă adâncă asupra proceselor democratice.
Publicat pe data de 30 aprilie 2026, raportul subliniază o deteriorare a statului de drept, generată nu doar de absența unei voci oficiale care să explice circunstanțele acestei anulări, ci și de tendințe tot mai evidente de limitare a criticii în spațiul public. Ovidiu Voicu, directorul executiv al Centrului pentru Inovare Publică, a atras atenția asupra acestui aspect, afirmând că lipsa de transparență și de explicații oficiale a generat o traumă profundă în rândul populației, afectând încrederea în democrație.
Una dintre cele mai îngrijorătoare observații din raport se referă la criza relației dintre autorități și societatea civilă, în special în ceea ce privește activitățile de protecție a mediului. ONG-urile active în acest domeniu, precum Greenpeace România, au raportat dificultăți majore în obținerea informațiilor necesare și în stabilirea unui dialog constructiv cu instituțiile statului. Valentin Sălăgeanu, coordonator de campanii pentru păduri și biodiversitate la Greenpeace, a evidențiat opacitatea Ministerului Mediului, care, conform acestuia, a devenit una dintre cele mai puțin transparente instituții:
„Ministerul Mediului a reușit să atingă performanța de a deveni una dintre cele mai opace instituții. Cererile noastre de audiență sunt lăsate să aștepte până la 9 luni, iar termenele de consultare publică pentru proiecte complexe sunt de doar 10 zile. Această limitare a transparenței îngreunează procesul decizional și limitează participarea cetățenilor în chestiuni care îi afectează direct.”
Elena Tudose, secretar de stat în Ministerul Mediului, a recunoscut existența unor probleme care trebuie corectate, dar a subliniat totodată că nu se poate generaliza o lipsă totală de dialog: „Înțeleg nevoia de dialog și încercăm să practică acest lucru în fiecare zi, deoarece transparența este cel mai bun vaccin.”
Un alt aspect semnalat de raport se referă la dificultățile tot mai mari în accesarea justiției pentru cetățenii sau organizațiile care contestă proiecte cu impact asupra mediului. Avocatul Cristinel Buzatu, de la Greenpeace, a subliniat că instanțele ar trebui să reprezinte un spațiu echitabil pentru disputele între micii cetățeni și marile corporații, dar că observațiile sale sugerează o influență negativă a discursului politic asupra hotărârilor judecătorești:
„Am observat cum un anumit limbaj folosit de oficiali, de exemplu, denumiri peiorative referitoare la Greenpeace, se infiltrează în deciziile instanțelor, ceea ce duce la hotărâri care tratează cetățenii ca pe intruși.”
Raportul conține și note pozitive, precum progresul în aderarea la OECD și angajamentele din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), însă autorii avertizează că aceste realizări sunt insuficiente pentru a contrabalanșa trendurile îngrijorătoare care amenință democrația românească.
