Adăposturile de protecție civilă: o problemă ignorată cu consecințe majore
Declarațiile recente ale lui Raed Arafat, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne, aduc în prim-plan o realitate alarmantă: starea precară a adăposturilor de protecție civilă din România. Deși riscul unui conflict armat este considerat scăzut, necesitatea acestor spații rămâne crucială, având în vedere frecvența dezastrelor naturale și a fenomenelor meteorologice extreme. În ciuda acestui fapt, infrastructura existentă este insuficientă și, în multe cazuri, nefuncțională.
Legislația există, dar implementarea lipsește
Conform legislației naționale, fiecare bloc ar trebui să fie dotat cu un adăpost de protecție civilă. Totuși, realitatea demonstrează o implementare superficială a acestor reglementări. Raed Arafat a subliniat că, în urma controalelor efectuate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), au fost aplicate amenzi de peste 380.000 de lei într-un singur an. Această cifră reflectă gravitatea situației și lipsa de implicare a autorităților locale și a asociațiilor de proprietari, care au obligația legală de a întreține și reabilita aceste adăposturi.
Mai mult, identificarea unor spații suplimentare pentru utilizare în scopuri de protecție civilă rămâne o sarcină neglijată. În timp ce alte state europene, precum Polonia sau țările nordice, tratează aceste adăposturi ca pe o prioritate strategică, România continuă să ignore această necesitate.
Auditul Curții de Conturi: un pas spre soluționare?
În încercarea de a aborda această problemă, Departamentul pentru Situații de Urgență a solicitat Curții de Conturi realizarea unui audit național pentru a evalua situația adăposturilor. Rezultatele acestui audit ar putea reprezenta baza unor măsuri concrete, însă rămâne de văzut dacă recomandările vor fi urmate de acțiuni eficiente. Este esențial ca autoritățile să trateze cu seriozitate această problemă, mai ales în contextul în care alte țări europene au demonstrat că investițiile în infrastructura de protecție civilă pot salva vieți.
Un exemplu de neglijență sistemică
Declarațiile lui Raed Arafat evidențiază o problemă care depășește simpla lipsă de adăposturi. Ele scot la lumină o neglijență sistemică în gestionarea infrastructurii critice pentru siguranța cetățenilor. În timp ce alte state europene consideră aceste adăposturi o prioritate, România continuă să ignore semnalele de alarmă. Lipsa de acțiune nu poate fi justificată prin probabilitatea scăzută a unui conflict, deoarece dezastrele naturale reprezintă o amenințare constantă.
Este imperativ ca autoritățile să își asume responsabilitatea și să acționeze înainte ca o situație de criză să expună vulnerabilitățile actuale. Fără o schimbare semnificativă, România riscă să rămână vulnerabilă în fața unor riscuri care, deși improbabile, nu pot fi ignorate.
