Social

Persoanele fără adăpost caută refugiu în aeroportul Madrid

Persoanele fara adapost cauta refugiu in aeroportul Madrid

PERSOANELE FĂRĂ ADĂPOST ÎN AEROPORTUL DIN MADRID: O REALITATE ÎNGROZITOARE

Într-o lume în care prețurile chiriilor cresc vertiginos, realitatea amară a persoanelor fără adăpost devine din ce în ce mai vizibilă. Aeroportul Barajas din Madrid, un simbol al mobilității și al călătoriilor, s-a transformat într-un refugiu pentru cei care nu mai au un acoperiș deasupra capului. Victor Fernando Meza, un peruvian de 45 de ani, este unul dintre aceștia, care își petrece nopțile în aeroport, încercând să supraviețuiască într-o capitală care devine din ce în ce mai inaccesibilă.

CREȘTEREA CHIRIILOR: UN FENOMEN ÎNGROZITOR

Un sondaj recent realizat de o organizație caritabilă catolică a scos la iveală o statistică alarmantă: peste 400 de persoane dorm în aeroportul din Madrid. Această situație nu este doar o problemă locală, ci reflectă o criză mai amplă, în care creșterea chiriilor a depășit cu mult capacitatea de reacție a autorităților. Chiria medie pentru un apartament de 60 de metri pătrați a crescut de la 690 de euro la 1.300 de euro în ultimul deceniu, lăsând multe persoane fără opțiuni viabile.

POLITICI INADECVATE ȘI ACUZAȚII ÎNTRE OFICIALI

În fața acestei crize, oficialii guvernamentali se acuză reciproc, iar măsurile adoptate par insuficiente. Aeroportul Barajas a implementat o politică prin care persoanele fără bilet de îmbarcare nu mai sunt acceptate după ora 21:00, o măsură care nu face decât să agraveze situația celor care consideră aeroportul ca fiind singurul loc sigur pentru a dormi. Meza și alții ca el se tem că vor pierde acest refugiu, în timp ce centrele pentru persoane fără adăpost sunt deja supraaglomerate.

DISCRIMINARE ȘI RASISM

Experiențele lui Meza nu sunt unice. El povestește despre privirile disprețuitoare ale celor din jur, o realitate care reflectă prejudecățile adânc înrădăcinate în societate. „Oamenii se uită de sus la tine”, spune el, subliniind un aspect dureros al existenței sale. Zow, un muncitor din Mali care își petrece nopțile în aeroportul din Barcelona, împărtășește aceeași frustrare, simțind că este judecat pentru circumstanțele sale.

UN VIITOR INCERT

În ciuda promisiunilor de ajutor și a angajamentului de a angaja o firmă de consultanță pentru a analiza situația, Meza rămâne sceptic. „Nu vrem ajutor. Vrem doar să nu fim deranjați”, afirmă el, evidențiind o dorință profundă de a fi tratat cu demnitate. Această criză nu este doar o problemă de infrastructură, ci și una de umanitate, care necesită o abordare mai empatică și mai eficientă din partea autorităților.

În concluzie, situația persoanelor fără adăpost din Madrid este un semnal de alarmă pentru societate. Aeroportul, un loc de trecere, devine un simbol al eșecului sistemului de a proteja cele mai vulnerabile segmente ale populației. Este timpul ca autoritățile să acționeze cu responsabilitate și să găsească soluții reale pentru a aborda această criză umanitară.

Sursa: RFI România

Sursa: www.rfi.fr/ro/europa/20250604-persoanele-f%C4%83r%C4%83-ad%C4%83post-caut%C4%83-refugiu-%C3%AEn-aeroportul-din-madrid-din-cauza-cre%C8%99terii-chiriilor